Evaluare Psihologică

Evaluarea dezvoltării copilului preşcolar

De ce este importantă evaluarea dezvoltării copilului preşcolar?

Copilul surprinde, uimeşte, provoacă în întregul său proces de dezvoltare. Primii ani de viaţă pot fi consideraţi anii marilor achiziţii, a acelor lucruri spectaculoase la care părintele este martor zi de zi: surâsul, gânguritul, memorabilii primii paşi, primele cuvinte, interacţiunile sociale, limbajul, gândirea, autonomia, jocul etc.

Din momentul concepţiei, fiinţele umane încep să parcurgă un proces al schimbării ce va continua pe tot parcursul vieţii lor. O singură celulă devine o persoană vie care respiră, merge, vorbeşte. Şi cu toate că această celulă unică se transformă într-un individ unic, schimbările prin care trec fiinţele umane de-a lungul vieţii au anumite tipare comune, prin prisma cărora se realizează de cele mai multe ori evaluarea copilului de către părinţii şi adulţii din jurul său. Fără o bază ştiinţifică, această evaluare în raport cu alţi copii din acelaşi grup de vârstă, poate determina apariţia unor îngrijorări sau temeri, lipsa unei educaţii timpurii adecvate care să vizeze dezvoltarea tuturor competenţelor copilului sau neidentificarea unor probleme reale în dezvoltarea copilului, lucru care poate afecta funcţionarea optimă a acestuia.

Dezvoltarea înseamnă progres, înseamnă acumulări cantitative şi calitative care se instituie într-o mişcare ascendentă, de la simplu la complex, de la inferior la superior, uneori şi cu stări de involuţie.

Evaluarea copilului este extrem de importantă pentru atingerea unor scopuri relevante. În primul rând, evaluarea dezvoltării trebuie făcută pentru o educaţie timpurie adecvată. O educaţie timpurie adecvată este principala cale de reducere a eşecului şi a abandonului şcolar. În al doilea rând, evaluarea dezvoltării este necesară pentru a monitoriza ritmul de dezvoltare, pentru a-i identifica pe copiii din grupurile de risc şi a pune un diagnostic precoce şi de a realiza intervenţii remediale prin care se evită cronicizarea problemelor psiho-comportamentale. Totodată, evaluarea dezvoltării ne oferă informaţiile esenţiale privind gradul de pregătire pentru şcoală (school readiness) la care a ajuns copilul. Decizia de a da copilul la şcoală la 6 sau la 7 ani trebuie să fie luată prin evaluarea fundamentată ştiinţific a tuturor competenţelor copilului. Acest lucru oferă şansa unei decizii informate, cu consecinţe benefice atât pentru copil, cât şi pentru părinţi.

Platforma de Evaluare a Dezvoltării (3 – 6/7 ani)

Pe baza cercetărilor actuale au fost identificate următoarele dimensiuni ca fiind esenţiale pentru monitorizarea dezvoltării copiilor de 3 – 6/7 ani:

  1. Competenţele cognitive se referă la capacitatea copilului de procesare a informaţiei, în principal atenţia, memoria, categorizarea, planificarea şi rezolvarea de probleme, limbajul;
  2. Competenţele sociale se referă la totalitatea abilităţilor copilului de a-şi modela comportamentul, pentru a realiza interacţiuni sociale funcţionale cu ceilalţi. Nivelurile scăzute ale competenţelor sociale se asociază, ulterior, cu performanţe academice slabe, cu incapacitatea de a beneficia de oportunităţile de învăţare oferite de şcoală şi cu riscul dezvoltării psihopatologice majore (autism, ADHD). Pricipalele aspecte ale competenţelor sociale care trebuie evaluate, conform literaturii de specialitate, sunt: complianţa la reguli, relaţionarea socială şi comportamentul prosocial.
  3. Competenţele emoţionale se referă la abilităţile de a conştientiza şi înţelege emoţiile proprii şi pe cele ale celorlalţi, de a acţiona în conformitate cu acestea şi de autoreglare a propriilor emoţii. Împreună cu competenţele sociale, competenţele emoţionale, evaluate la 3-6 ani, sunt cel mai bun predictor al reuşitei şcolare pentru ciclul primar. Principalele faţete ale competenţelor emoţionale ce trebuie evaluate la vârsta de 3-6/7 ani sunt: înţelegerea emoţiilor, exprimarea emoţiilor şi autoreglarea emoţională.
  4. Competenţele motrice vizează fluenţa şi controlul mişcărilor muşchilor corpului. Aici intră motricitatea grosieră, exercitată de principale grupuri de muşchi (de exemplu: „a porni”, „a se opri”, „a se întoarce”, „a urca”) şi motricitatea fină (de exemplu: mimica feţei, dexteritatea degetelor etc. ).
  5. Competenţele de autonomie personală se referă la capacitatea preşcolarilor de a rezolva independent probleme, fără ajutorul părinţilor. Autonomia personală este un bun predictor al angajării în sarcini dificile, al implicării în sarcină şi al achiziţiei de cunoştinţe prin investigarea directă a mediului. Dezvoltarea autonomiei personale la vârsta preşcolară accelerează dezvoltarea competenţelor socio-emoţionale şi cognitive.
  6. Prerechizitele şcolarizării se referă la cunoştinţele şi deprinderile pe care copilul trebuie să le dezvolte între 3-6/7 ani, pentru a putea dobândi competenţele necesare succesului şcolar. Prerechizitele şcolarizării vizează cunoştinţe şi deprinderi specifice pentru învăţarea scris-cititului şi a matematicii.
  7. Temperamentul/personalitatea se referă la pattern-urile de comportament relativ stabile ale copiilor, cu o puternică componentă genetică/neurobiologică.

Dezvoltarea copilului între 3-6/7 ani este un proces extrem de complex şi nu poate fi redusă la o singură dimensiune, ci trebuie să evaluăm toate dimensiunile relevante ale dezvoltării. O astfel de evaluare are întemeiere ştiinţifică. Soluţia de evaluare construită de COGNITROM este PLATFORMA DE EVALUARE A DEZVOLTĂRII ÎNTRE 3-6/7 ani (PEDa). COGNITROM este o unitate de cercetare- dezvoltare, acreditată de Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică (ANCS), care a obţinut Locul I în cercetare şi dezvoltare prin construirea Platformei de Evaluare a Dezvoltării 3-6/7 ani.

PEDa conţine peste 50 de scale/teste etalonate şi validate pe populaţia din România, care evaluează toate competenţele copilului, fiind primul sistem computerizat de evaluare multi-method & multi-informants. Acest lucru este foarte important, deoarece o evaluare este cu atât mai precisă şi mai completă, cu cât integrează mai multe metode (teste, interviuri, chestionare, observaţii) şi mai mulţi informatori (părinte, educator, psiholog). PEDa permite evaluarea curentă şi longitudinală a dezvoltării copilului. Astfel, se poate observa care este tendinţa dezvoltării copilului, care este mult mai informativă decât „fotografierea” situaţiei actuale.

Cum se realizează evaluarea prin PEDa?

Screening (Evaluare primară)

Screening-ul reprezintă un prim pas în identificarea copiilor care ar putea avea dificultăţi. Este o metodă de evaluare prin care poate fi determinată posibilitatea unei dezvoltări şi a unei sănătăţi mentale precare a copilului şi care oferă informaţii legate de necesitatea unei evaluări detaliate.

Screening-ul dezvoltării are ca scop identificarea copiilor cu risc crescut pentru o dezvoltare necorespunzătoare vârstei din punct de vedere cognitiv, social, emoţional, motor şi al autonomiei personale. Screening-ul sănătăţii mentale are ca scop identificarea copiilor cu risc crescut pentru dezvoltarea unor probleme de sănătate mentală, probleme care pot interfera cu creşterea, învăţarea şi funcţionarea normală a copilului.

Părintele are posibilitatea de a realiza o evaluare a copilului cu întemeiere ştiinţifică, în care să ofere informaţii legate de manifestările comportamentale ale copilului în contextul familial. De asemenea, educatoarea copilului are posibilitatea de a realiza evaluarea acestuia în contextul grădiniţei. Toate aceste informaţii sunt necesare psihologului pentru a le putea integra în Raportul de Evaluare pe care îl va discuta împreună cu părinţii. În cazul în care nu sunt identificate probleme, evaluarea se opreşte aici. Însă, dacă se semnalează prin această etapă de screening posibile probleme, atunci este necesară o evaluare aprofundată.

Evaluarea aprofundată (Evaluare secundară)

Evaluarea aprofundată se realizează doar în cazul în care copilul obţine rezultate slabe în ceea ce priveşte dezvoltarea lui sau dacă există discrepanţe între evaluările efectuate de părinte şi educatoare. În acest caz, psihologul utilizează teste specifice care vizează problemele identificate în evaluarea primară şi construieşte obiective şi exerciţii de dezvoltare şi intervenţii remediale.

Back to Top